far away…

Mi-am propus sa fac ceva sa ies din amorteala asta pe care o simt cum ma cuprinde incetisor…o simt cum imi invaluie mintea, gandurile si apoi porneste spre trup…
Toata viata mi-am dorit sa evadez din Romania unde ma simteam strangulata, ma simteam inchisa intr-o cutie…si intr-o zi am evadat si ma simt de parca imi lipsesc atat mainile cat si picioarele.
De cand am venit aici mintea mea a ramas conectata “acolo” alaturi de cei dragi mie si desi imi impun sa cred ca e mai bine asa, e mai bine aici…ceva in mine nu este asa usor de convins.
Ma uit pe lista de messenger si nu sunt foarte multe persoane in ea, chiar sunt si mai putine cele de care imi este dor… Dorul e boala grea…
Ce nu inteleg este de ce imi este atat de greu? Am luat-o de atatea ori de la inceput fara nici o dificultate si acum ma simt ca la capatul lumii…
Multi ar zice: ” e ce te plangi??? ai langa tine stul, copilul…ce mai vrei???”
As vrea sa fie asa de simplu de explicat…nu stiu cui ar trebui sa incerc sa explic, poate doar sufletului meu…

Advertisements

3 Comments (+add yours?)

  1. Robert
    Mar 23, 2011 @ 15:52:17

    Stiu !

    Reply

  2. georgelucian
    Nov 16, 2011 @ 20:10:52

    Pentru ca te-ai obsnuit cu cei de aici si este si normal sa ti se faca dor,plus k indiferent cat te-ai abtine sa plangi si sa nu suferi nu ai cum.
    Cel mai bn este alaturi de ce dragi indiferent de cum este viata.

    Reply

  3. Pishikera
    Feb 02, 2013 @ 22:20:16

    Inca te mai astept sa revii pe blog 🙂

    Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: