Weekly Photo Challenge: Beyond

In a new post specifically created for this challenge, share a picture which means BEYOND to you!

sunt asa de multe…nu stiu cu care sa incep!

ImageImage20130201_080944

Advertisements

Aside

changes

Din daily prompt astazi: You need to make a major change in your life. Do you make it all at once, cold turkey style, or incrementally?

Din categoria “nimic nu se schimba, totul se transforma”…si transformarea tot schimbare este.

Pe parcursul sinuos al vietii toti trebuie sa facem schimbari, problema este cat de curajos este fiecare sa tina piept consecintelor schimbarii. Chiar daca consideram ca decizia de a face o schimbare este una importanta, cea mai importanta este determinarea cu care fiecare face fata schimbarii si respecta cu strictete ce si-a propus.

Eu personal de fiecare data cand am dorit sa fac o schimbare in viata mea, nu am stat pe ganduri, pur si simplu am actionat. De fiecare data aproape schimbarea m-a lovit peste fata si a trebuit sa indur si furtuna provocata. Oare asta denota curaj? poate ca da, dar si prostie, impulsivitate.

Anul asta inca nu mi-am propus sa fac schimbari majore, decat poate, subliniez “poate”, sa ma las de fumat, inca nu sunt sigura ca vreau sa o fac :). Unii ar putea rasufla usurati ca nu sunt trecuti pe lista cu schimbari…

Se pune februarie ca si inceput de an? :)) As putea sa fac o lista cu ce ar trebui schimbat in viata mea. In ianuarie am fost cam ocupata si nu am avut timp sa ma gandesc la MINE, poate nici nu am vrut. Incet, incet realizez ca este timpul sa imi propun cate ceva si apoi sa tai de pe lista, indeplinind cu succes fiecare propunere! Da! Clar o sa incep cu a imi face acel tatuaj despre care vorbesc de vreun an …cel de pe incheietura mainii stangi, sper sa nu doara prea tare! Ce-ar mai fi de schimbat??? Aaaa sa nu mai fiu atat de rea cu cei din jurul meu, uneori nu merita rautatea mea, dar nu ma pot abtine!!!

Deci, ma apuc de schimbat….dar acum cum s-o fac: brusc sau treptat? Vom vedea ce spune instinctul!

Aside

challenge

PROVOACA-MA! Da, da…hai surprinde-ma cu ceva!!! Te provoc sa ma provoci! 🙂

dark mood

Ma uit la foaia goala cu privirea pierduta, as vrea sa ii vorbesc, as avea atatea sa ii povestesc, dar stiu ca nu m-ar intelege. Am ajuns intr-un punct al vietii in care simt ca nimeni nu o mai face, poate ca nimeni nu mai are timp si pentru altii. Ce vreau de la viata??? Desi pe parcursul ei mi-a tras-o de atatea ori incat m-a durut, m-a inrait si m-a calit si totusi am obtinut tot ce mi-am propus. Am un sot iubitor, un copil superb si o casa, in renovare ce-i drept :). Dar de ce nu e suficient? ce lipseste? Eu lipsesc…nu ma regasesc in niciun fel. Sunt zile in care ma simt ca un caine batut are uraste pe toata lumea, doar pentru ca unul a fost o bruta…Am nevoie de timp sa incep sa ma iubesc pe mine sa  ma recunosc, dar timpul asta afurisit trece cu o viteza ametitoare iar eu sunt blocata in acelasi punct…dar vreau! Stiu ca intodeauna am avut Image

o viata dubla, dar parca nici asta nu mai este suficient. Deci, ce e de facut???

back

I’ll be back…eu si Terminator! Curand, promit! S-au strans niste chestii in mine…unele nerostite, chiar negandite, unele dureroase, altele atat de firesti, si totusi imi este din ce in ce mai greu sa ma deschid si sa spun lucrurilor pe nume. Asa ca poate aici se vor dezlega mai usor misterele. Deci: soon!

leapsa – primul lucru care iti vine in minte…

1. Zambet – cei 7 dinti ai lui fi-miu 🙂

2. Ciocolata – de casa…mmm ce dor imi e de ea!

3.  Bani – nu vor fi niciodata de ajuns…asa sunt vremurile

4. Sarut – niste buze moi si fierbinti…

5. Batran – inevitabil…sau nu…

6. Iubire – sper sa nu se termine niciodata

7. Sâni mari – octaviaaa  :)))

8. Afine – vatra dornei

9. Vara – plaja din faleza nord…i miss it!

10. Cafea – doar ce am terminat-o, neaparat cu lapte

11. Chiloti – unii albi de dantela…

12. Urât – asa e acum afara…

13. Pitic – cel din Twin Peaks :)))

14. Sacosa – astea de panza bej din germania

15. Tigan – scarba

aaa gata???

far away…

Mi-am propus sa fac ceva sa ies din amorteala asta pe care o simt cum ma cuprinde incetisor…o simt cum imi invaluie mintea, gandurile si apoi porneste spre trup…
Toata viata mi-am dorit sa evadez din Romania unde ma simteam strangulata, ma simteam inchisa intr-o cutie…si intr-o zi am evadat si ma simt de parca imi lipsesc atat mainile cat si picioarele.
De cand am venit aici mintea mea a ramas conectata “acolo” alaturi de cei dragi mie si desi imi impun sa cred ca e mai bine asa, e mai bine aici…ceva in mine nu este asa usor de convins.
Ma uit pe lista de messenger si nu sunt foarte multe persoane in ea, chiar sunt si mai putine cele de care imi este dor… Dorul e boala grea…
Ce nu inteleg este de ce imi este atat de greu? Am luat-o de atatea ori de la inceput fara nici o dificultate si acum ma simt ca la capatul lumii…
Multi ar zice: ” e ce te plangi??? ai langa tine stul, copilul…ce mai vrei???”
As vrea sa fie asa de simplu de explicat…nu stiu cui ar trebui sa incerc sa explic, poate doar sufletului meu…